Tratamentul comun al alcoolului. AVANTAJELE TRATAMENTULUI ALCOOLOLISMULUI ÎN CENTRELE DE DE TRATAMENT AL DEPENDENȚEI “ADOMED”
International guidelines recommend pharmacological treatment not only as a solution to alleviate the withdrawal syndrome, but also to prevent the further development of medical conditions with a high mortality rate. An accurate administration of the pharmacological treatment is actually not enough.
Managementul sevrajului la alcool
The careful monitoring of tratamentul comun al alcoolului functions, as well as evaluating both the prognostic and the severity using scales, markers or functional indicators, further contribute to treatment effectiveness.
As for the treatment per se, benzodiazepine anxiolytics along with restoring the hydro-electrolytic balance represent the first choice in dealing with alcohol withdrawal syndrome. Other drug classes which have proven their efficacy are anticonvulsants, adrenergic, anesthetic or antipsychotic drugs. Keywords alcohol withdrawal, pharmacological treatment, guidelines Rezumat Managementul sevrajului la alcool este unul complex, atât din cauza frecventelor comorbidităţi asociate care trebuie luate în considerare, cât şi a evoluţiei imprevizibile care caracterizează acest sindrom.
Ghidurile internaţionale recomandă tratamentul farmacologic nu doar ca o soluţie pentru atenuarea sindromului de sevraj, ci şi pentru prevenţia evoluţiei către condiţii medicale cu mortalitate ridicată. O administrare corectă a tratamentului nu este însă suficientă.
Monitorizarea atentă a funcţiilor vitale, precum şi evaluarea prognosticului şi a severităţii folosind scale, markeri sau indicatori funcţionali contribuie la eficientizarea tratamentului. În ceea ce priveşte medicaţia, anxioliticele din clasa benzodiazepinelor concomitent cu reechilibrarea hidroelectrolitică rămân de primă intenţie.
Alte clase de medicamente care şi-au dovedit eficacitatea sunt anticonvulsivantele, medicaţia adrenergică, anestezică sau cea antipsihotică.
Prezentare clinică Simptomele de sevraj apar de tratamentul comun al alcoolului în intervalul de 6 până la 24 de ore de la întreruperea consumului de alcool şi se dezvoltă adesea în timp ce pacienţii au încă o concentraţie semnificativă de alcool în sânge. Pentru unii pacienţi, SSA este de scurtă durată, iar pentru alţii severitatea simptomelor creşte până la de ore, pacientul fiind extrem de vulnerabil la stres psihologic şi fiziologic în această perioadă 3.
Simptomele minore de sevraj se datorează hiperactivităţii sistemului nervos central şi pot include: insomnie, tremor al extremităţilor, anxietate uşoară, tulburări gastrointestinale, cefalee, diaforeză, palpitaţii 3,4.
Tratamentul comun al alcoolului
În sevrajul complicat, o atenţie deosebită trebuie acordată halucinaţiilor, deliriumului tremens DT şi convulsiilor. Halucinaţiile auditive şi vizuale tranzitorii pot apărea în primele două zile de la scăderea sau întreruperea consumului de alcool şi pot fi separate de episoade de delirium 8. DT poate apărea în decurs de două până la patru zile de la ultimul consum şi poate dura până la zile.
DT este un sindrom acut, organic-cerebral, fiind caracterizat prin: dezorientare, halucinaţii vizuale şi auditive persistente, agitaţie, tremor şi semne de hiperactivitate vegetativă — tahicardie, hipertensiune arterială şi hipertermie. DT este de 5,3 ori mai frecvent la bărbaţi decât la femei; cu toate acestea, femeile pot prezenta mai puţine simptome vegetative, ceea ce face ca DT la femei să fie mai dificil de diagnosticat.
Practic, toţi pacienţii care dezvoltă DT au simptome de sevraj anterior 9. În general, în cadrul DT apare starea de agitaţie psihomotorie; există însă şi forme de delirium care se pot manifesta prin hipoactivitate, aceste forme fiind în general asociate cu prognostic rezervat 3,9.
- Dacă articulațiile și mușchii sunt foarte dureroși
- Dependenta | Alcool droguri jocuri de noroc
- Tratamentul articular în taganrog
- Articole medicale Continua si tu discutia Daniela Dinco Nu bea cate 5 zile nimic dar dupa aceea incepe din nou Si problema e ca de la o bere se intinde la vin si nu se mai opreste.
- Tratamentul luxației gleznei
În general, crizele convulsive apar în decurs de 48 de ore de la întreruperea consumului de alcool, dar pot apărea până la 5 zile după sistarea consumului. Pacienţii care au istoric de crize convulsive sunt la risc pentru noi crize în cadrul unui nou episod de sevraj.
La tratamentul comun al alcoolului mult de jumătate dintre pacienţii cu crize epileptice manifestate în cadrul SSA se pot identifica factori de risc, ca epilepsia, leziuni cerebrale preexistente sau utilizarea altor substanţe psihoactive 10, Hipopotasemia în cadrul SSA este frecventă ca urmare a pierderilor renale şi extrarenale de potasiu, a modificărilor concentraţiilor de aldosteron şi a modificărilor în distribuţia de potasiu prin membrana celulară Hipomagneziemia este frecventă la pacienţii cu DT şi poate predispune la aritmii şi convulsii.
Cum tratam dependenta de alcool ? Ghid Medical
Hipofosfatemia poate apărea în SSA din cauza malnutriţiei, iar dacă este severă, poate contribui la insuficienţa cardiacă şi la rabdomioliză Factorii de risc care prelungesc durata sau complică sevraj sunt: durata consumului de alcool, numărul anterior de episoade de abstinenţă, crizele convulsive anterioare, episoadele anterioare de delirium şi intensitatea cravingului 14, Predictori pentru severitatea sevrajului: 14,15 Vârsta — pacienţii vârstnici dezvoltă mai frecvent sevraj complicat.
Tratamentul comun al alcoolului severe la debutul sevrajului pot prezice o intensitate crescută a sevrajului. Episoade anterioare de sevraj complicat.
Cum scapi din infernul alcoolului
Consumul concomitent de alte substanţe — benzodiazepine, stimulente, opioide — poate complica SSA. Comorbidităţi psihiatrice sau somatice — pacienţii cu afecţiuni medicale concomitente sepsis, epilepsie, afecţiuni hepatice, traumatisme craniene, leziunii structurale cerebrale etc.
Prezenţa deshidratării. Modificări hidroelectrolitice hiponatremie sau hipokaliemie.
Patternul de consum — severitatea sevrajului este moderat prezisă de cantitatea medie de alcool consumată, în sensul că pacienţii cu un istoric de consum moderat de alcool pot experimenta simptome severe de sevraj.
Înaintea iniţierii tratamentului trebuie efectuată o examinare fizică riguroasă, deoarece simptomele iniţiale din cadrul sevrajului sunt nespecifice şi pot să apară şi în alte afecţiuni medicale.
Evaluarea iniţială trebuie să includă: condiţiile medicale şi psihiatrice comorbide, precum şi tratamentul specific al acestora, severitatea episoadelor de sevraj anterioare, identificarea factorilor de risc pentru dezvoltarea sevrajului complicat.
De asemenea, trebuie identificate alte condiţii medicale induse de consumul de alcool gastrită, afecţiuni hepatice, cardiomiopatii, pancreatită, dezechilibre hidroelectrolitice, hemoragii digestive. Trebuie efectuate teste toxicologice urinare, precum şi determinarea alcoolemiei.
AVANTAJELE TRATAMENTULUI ALCOOLOLISMULUI ÎN CENTRELE DE DE TRATAMENT AL DEPENDENȚEI “ADOMED”
SSA rămâne un diagnostic clinic; poate fi necesară efectuarea unor teste elaborate, cum ar fi dureri articulare și articulare lombară sau computer tomograf cerebral, pentru excluderea altor diagnostice meningită, hemoragie intracraniană, supradoză de droguri, insuficienţă hepatică. Un diagnostic prematur de sevraj la alcool poate conduce la utilizarea necorespunzătoare a sedativelor, ceea ce poate întârzia stabilirea diagnosticului de certitudine şi tratarea adecvată 6,7,17, După evaluarea iniţială este necesară stabilizarea pacientului.
Anumiţi pacienţi necesită administrarea de fluide tratamentul comun al alcoolului, pentru a corecta deshidratarea ca urmare a vărsăturilor, transpiraţiilor sau sindromului febril. Tiamina trebuie administrată înaintea glucozei, pentru a evita riscul de a precipita apariţia sindromului Wernicke 5, Monitorizarea atentă de către tratamentul comun al alcoolului medical specializat este necesară pentru a putea obţine informaţii clare care să ghideze managementul fiecărui caz.
În multe situaţii, mai ales în cazul celor cu DT, monitorizarea continuă, unu la unu, este necesară pentru a asigura un management sigur şi adecvat pentru pacienţii agitaţi sau dezorientaţi 4,
