Tratamentul hialinozei țesutului conjunctiv.

Distrofiile cardiace Hialinoza arteriolară sau arterioloscleroza hialină se întâlneşte în special la persoane în vârstă cu forme benigne de hipertensiunedar şi la cei cu diabet sau boli cronice ale rinichiului.

• Sus Tulburarile tesutului conjunctiv sunt provocate de factori multipli, inclusiv un prejudiciu, de factori genetici sau o infectie.

Peretele arteriolelor îşi pierde structura şi devine omogen, îngroşându-se cu diminuarea până la obliterarea lumenului în urma depunerii hialinului. Acesta este format pe seama proteinelor plasmatice depozitate în peretele vascular în condiţiile unei permeabilităţi mărite din hipertensiune sau diabet.

Colagenoza - fotovideoconstanta.ro

Concomitent se poate întâlni o hiperplazie de fibre elastice la nivelul limitantei interne care apare îngroşată şi formată din tratamentul hialinozei țesutului conjunctiv multe straturi printre care pătrund celulele endoteliale hiperplaziate.

Această elastoză interesează la început numai intima dar poate pătrunde ulterior şi în medie conferind arteriolelor aspectul unor artere de tip elastic şi demonstrând prin aceasta că dezvoltarea ţesutului elastic în peretele arterial este condiţionată de presiunea sângelui care circulă prin vase.

Aceste modificări se întâlnesc cu predilecţie în rinichi, unde pe lângă hialinoza arteriolelor, capilarele glomerulare se transformă în blocuri de hialin fiind scoase din funcţie. Pot fi interesate şi arterele mici din pancreas, vezică biliară, glande suprarenale, mezenter. Fibroza arteriolară sau arterioloscleroza hiperplazică este caracteristică persoanelor de diferite vârste suferind de hipertensiune gravă.

La microscop peretele îngroşat al arteriolelor reproduce structura foiţelor de ceapă datorită disocierii membranei bazale de o proliferare de celule conjunctive şi miointimale, ca şi de fibre colagene.

tratamentul hialinozei țesutului conjunctiv La aceasta se adaugă zone de necroză fibrinoidă PAS -pozitive ale peretelui arteriolar la nivelul cărora el îşi pierde orice structură făcând tratamentul hialinozei țesutului conjunctiv unei picturi proaspete care a fost ştearsă arteriolită necrotică.

S-a presupus că fenomenul ar fi expresia unei reacţii autoimune; cel puţin o parte din fibrinoid este venit din plasmă şi conţine fibrinogen. Leziunea se observă în special în rinichiul pe cale de scleroză al bolnavilor cu hipertensiune malignă.

Nu rar, examenul microscopic al unor organe, în special al rinichiului, pune tratamentul hialinozei țesutului conjunctiv evidenţă ambele categorii de leziuni arteriolare, fenomene de hialinizare coexistând cu hiperplazia conjunctivă a peretelui vascular.

În aceste cazuri de cele mai multe ori este vorba de suprapunerea unei forme maligne de hipertensiune pe o formă benignă care a evoluat de mulţi ani. Arterioloscleroza, atunci când dureri articulare și șold umflat exprimată, poate să afecteze grav funcţia diferitelor organe, în special a rinichiului, contituind în cazul sclerozei renale substratul morfologic principal al insuficienţei funcţionale a organului.

Hialinoza arteriolară - Manual de Anatomie patologica

Tulburări de circulaţie Ischemia cardiacă boala coronariană Cea mai frecventă cauză a bolilor de inimă sunt tulburările de circulaţie determinate în special de ateroscleroză la nivelul miocardului, producând ischemie cardiacă. Ea constituie boala numită cardiopatie ischemică sau boala coronariană, urmare a ischemiei ţesutului miocardic de către leziunile arterelor coronare.

1. Некоторые мои друзья говорят, что эпидемия вызвана октопауками.
2. Despre boala articulară este vorba
4. Durere pe suprafața interioară a genunchiului
5. După chimioterapie durere în mușchi și articulații

Aceste artere sunt de tip terminal, prezentând anastomoze puţine, de cele mai multe ori insuficiente tratamentul hialinozei țesutului conjunctiv realizarea unei circulaţii colaterale satisfăcătoare. Artera coronară stângă se împarte, curând după emergenţă, în 2 ramuri. Ramura descendentă anterioară coboară prin şanţul longitudinal anterior până la vârful inimii şi aduce sânge jumătăţii interne a peretelui anterior al ventriculului stâng şi celor 2 treimi anterioare ale septului interventricular.

Ramura circumflexă care traversează partea stângă a şanţului coronar anterior trece pe faţa posterioară a inimii până la nivelul şanţului longitudinal posterior, irigând porţiunea laterală a ventriculului stâng şi marginea sa stângă. Artera coronară dreaptă străbate partea dreaptă a tratamentul local al artrozei și artritei cu glucocorticosteroizi coronar anterior, trecând pe faţa posterioară a inimii până la nivelul şanţului longitudinal posterior: ea furnizează sânge restului peretelui anterior şi totalităţii peretelui posterior al ventriculului drept, dar şi porţiunii învecinate a peretelui posterior al ventriculului stâng şi treimii posterioare a septului.

Atriile primesc sânge de la ramuri plecate din zonele învecinate ale celor 3 trunchiuri coronare principale.

• Tulburarile tesutului conjunctiv
• Carcinomul Carcinomul cu celule bazale ale pielii sau carcinomul cu celule bazale este un neoplasm al epiteliului cutanat caracterizat printr-o pată flăcată roz care apare mai ales pe față.

De la această dispoziţie obişnuită, există variaţii caracterizate printr-o extindere a teritoriului irigat de ramura stângă circumflexă, mai frecvente, sau a teritoriului coronarei drepte, care sunt mai rare.

Aceste variaţii explică anumite contradicţii topografice între leziunea coronariană şi zona miocardului interesat de diferite modificări. Deşi arterele coronare sunt considerate a fi de tip terminalîn ultimul timp între diferitele ramuri s-au pus în evidenţă constante anastomoze înguste cu lumen având diametrul de ordinul zecilor de microni, prin care în condiţii normale nu circulă sângele.

Creşterea presiunii sanguine deasupra unei strâmtări a arterei coronare duce la deschiderea şi lărgirea acestor anastomoze, explicând uneori lipsa necrozei miocardului distal unei porţiuni obstruate de arteră coronară sau apariţia infarctului pe un teritoriu care nu corespunde arterei respective.

Basalioma - Carcinomul

Leziunile coronariene pot fi şi urmarea unor traumatisme ce produc rupturi, hemoragii tromboze, a unui anevrism disecant sau a unor anomalii congenitale ale acestor vase, dintre care unele incompatibile cu o tratamentul hialinozei țesutului conjunctiv mai îndelungată.

Ele sunt favorizate de existenţa unor stări patologice care diminuă cantitatea de sânge sau oxigen care vine la ţesutul miocardic stări de şoc, insuficienţă cardiacă cronică, scleroză pulmonară, boli cardiace congenitale, anemii grave. De asemenea ele sunt favorizate de condiţii în care metabolismul miocardului este intensificat efort fizic, sarcină sau tulburat hipertiroidism, beri-beri sau alte tulburări metabolice.

În corelaţie cu condiţiile de producere, ischemia miocardului poate avea un caracter cronic, ducând în mod lent la fibroză difuză, mai mult sau mai puţin exprimată a muşchiului cardiac, scleroză cardiacă. Alteori se prezintă într-o formă acută, care în funcţie de caracterul trecător sau prelungit determină angină pectorală, în prima eventualitate şi infarctul de miocard sau moartea cardiacă subită, în a doua eventualitate. Scleroza cardiacă Scleroza cardiacă, numită boala cardiacă ischemică cronică este urmarea îngustării lente şi progresive a lumenului arterelor coronare timp de ani de zile, ducând la diminuarea progresivă a cantităţii de sânge în anumite zone ale miocardului.

În consecinţă, se produce distrofia şi necroza fibrelor respective şi înlocuirea lor cu ţesut conjunctiv fibros. Procesul de fibroză interesează într-o anumită măsură şi endocardul, fiind evident la nivelul aparatului valvular, care la bătrâni se îngroaşă, devine opacuneori se calcifică.

Aceste modificări nu produc mult timp simptome clinice, când sunt avansate pot fi cauza unei insuficienţe cardiace cronice, după de ani, în funcţie de condiţiile individuale de manifestare a aterosclerozei.

Pe fondul acestei scleroze cronice a miocardului pot apare însă, oricând, fenomene de ischemia acută. Scleroza cardiacă se caracterizează deci prin leziuni ateromatoase ale arterelor coronare asociate cu distrofia ischemică şi fibroza consecutivă a miocardului.

Leziunile coronariene sunt de obicei moderate, tratamentul hialinozei țesutului conjunctiv interesează toate ramurile principale. Deşi se întâlnesc zone de calcificare ale ateroamelor, fisurile, ulceraţia şi tromboza sunt rare şi puţin importante în formele necomplicate cu accidente acute.

În formele timpurii, fibroza miocardică este puţin evidentă cu ochiul liber. În forme mai avansate apare ca striaţii albicioase-cenuşii sau ca zone de aceeaşi culoare printre fasciculele de fibre musculare de culoare brună-închisă, datorită depunerii de lipofuscină.

Când aceste zone sunt mai voluminoase sugerează infarcte cicatrizate. Epicardul este de obicei neted, dar poate prezenta pete albicioase, opace, indicând interesarea sa de către fibroza miocardică subiacentă.

Tulburarile tesutului conjunctiv

Fibroza valvulară este inconstantă şi interesează cu predilecţie orificiul aortic. În general sunt fibrozate valvele, coardele tendinoase fiind mai puţin modificate îngroşări mai evidente ale acestor structuri fiind de obicei amprenta reumatismului.

Se pot întâlni depozite calcare în inelul tendinos, cât şi în valve. Procesul poate produce stenoza sau insuficienţa orificiului respectiv. Microscopic se observă cum fibroza interesează cu predilecţie zonele perivasculare, dar într-un stadiu mai avansat, disociază fasciculele de fibre musculare sau chiar pătrunde printre ele, producând atrofia lor.

Dacă de cele mai multe ori scleroza cardiacă este urmarea arteriosclerozei, uneori leziuni asemănătoare sau identice pot fi produse şi de alte boli care lezează arterele coronare, cum sunt reumatismul, sifilisul, diferite boli infecţioase; în aceste cazuri există şi alte modificări semnalând bolile respective.

În cazul unor leziuni coronariene minime, la persoane tinere, scleroza poate fi urmarea unor tulburări de metabolism generând modificări distrofice şi fibroase asemănătoare celor din arterioscleroză. În general, însă, scleroza cardiacă constant întâlnită la persoane în vârstă, numită şi inimă senilă sau cardiomiopatie senilă, este în marea majoritate a cazurilor produsă de arterioscleroză.

Scleroza cardiacă poate evolua mult timp asimptomatic.

Pot apare însă tulburări de ritm, crize de angină pectorală, infarct şi uneori moarte subită. Există şi persoane care mor de alte cauze, la vârstă înaintată, şi tratamentul hialinozei țesutului conjunctiv care numai examenul anatomopatologic pune în evidenţă modificări nete de scleroză cardiacă.

Lecția 2 : Țesutul epitelial

Angina pectorală Angina pectorală este expresia unei ischemii acute trecătoare a miocarduluifiind mai bine caracterizată clinic decât anatomo-patologic. Clinic se traduce prin crize de durere precardiacă cu iradiere în umărul stâng apărute uneori în legătură cu emoţii sau eforturi.

Crizele trec uneori spontan, tratamentul hialinozei țesutului conjunctiv obicei după repaus şi administrarea de substanţe vasodilatatoare. Anatomo-patologic, în mod constant în inima acestor bolnavi se întâlnesc leziuni ateromatoase de intensitate moderată, excepţional se întâlnesc leziuni coronariene de altă natură. Tratamentul hialinozei țesutului conjunctiv funcţie de simptomatologia clinică se descriu 3 forme de angină pectorală: Angina stabilă sau tipică este forma obişnuită a bolii care apare de obicei în eforturi sau emoţii şi trece în câteva minute în urma repausului sau a administrării de medicamente vasodilatatoare.

Este expresia dezechilibrului între necesităţile în sânge şi oxigen ale miocardului şi cantitatea insuficientă de sânge care vine prin arterele coronare strâmtate de ateromatoză, la care se poate adăuga şi acţiunea unui spasm al peretelui arterial lezat.

Electrocardiografic se traduce prin modificarea intervalului ST exprimând ischemia maximă a zonei subendocardice a ventriculului stâng. Angina Prinzmetal apare în repaus şi, de asemenea, cedează la administrare de vasodilatatoare sugerând importanţa spasmului arterial în producerea ei, deşi există şi leziuni ateromatoase.

Ischemia are mai mult o localizare transmurală caracterizată prin supradenivelarea intervalului ST. În sfârşit, angina instabilă defineşte tratamentul hialinozei țesutului conjunctiv de angină caracterizată prin apariţia din ce în ce mai frecventă şi fără legătură cu efortul producând crize din ce în ce mai lungi şi tratamentul hialinozei țesutului conjunctiv renitente la tratament.

Pe fondul ei apare, nu rar infarctul, justificând denumirea de angină de preinfarct.